Cercetari Header image

Severin Ghenadie - susţinerea tezei de doctor în științe medicale

Date
Consultant științific
Belîi Adrian, doctor habilitat în științe medicale, profesor universitar

Pretendent: Severin Ghenadie

 

Conducător ştiinţific:

Belîi Adrian, doctor habilitat în științe medicale, profesor universitar

 

Conducăror științific prin cotutelă:

Bodolea Constantin, doctor în științe medicale, conferențiar universitar, UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj Napoca, România

 

Referenţi oficiali:

Lisnic Vitalie, doctor habilitat în științe medicale, profesor universitar, Catedra de neurologie nr. 1,  USMF „Nicolae Testemițanu”

Grigoraș Ioana, doctor habilitat în științe medicale, profesor universitar, Catedra de anesteziologie și terapie intensivă, UMF „Gr. T. Popa”, Iași, România

 

Consiliul ştiinţific specializat: D 321.19-07

 

Tema tezei: Disfuncția cognitivă postoperatorie în chirurgia abdominală: factori de risc și prevenire

Specialitatea: 321.19 Anesteziologie și terapie intensivă

 

Data: 15  octombrie 2020

Ora: 14:00

Local: Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova, Sala de conferințe, 205 (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt 165, or. Chişinău).

 

Componența consiliului știinţific specializat:

 

Președinte:

Cojocaru Victor, doctor habilitat în științe medicale, profesor universitar

 

Secretar științific

Cornogolub Alexandru, doctor în științe medicale, conferențiar universitar

 

Membri:

Dmytriiev Dmytro, doctor habilitat în științe medicale, profesor universitar, Universitatea Națională de Medicină „N. I. Pirogov”, or. Vinnița, Ucraina

Guțu-Bahov Cornelia, doctor în științe medicale, conferențiar universitar

Anghelici Gheorghe, doctor habilitat în științe medicale, profesor universitar

Guțan Virgil, doctor în științe medicale, conferențiar universitar

Coșpormac Viorica, doctor în științe medicale, conferențiar universitar

 

Principalele publicaţii ştiinţifice la tema tezei ale autorului:

  • SEVERIN, G. Diagnostic criteria for post-operative cognitive dysfunction: literature review. In: Clinical Anesthesiology & Intensive Care, 2018; no. 2/12, pp. 88-98. ISSN: 2616-5945.
  • SEVERIN, G. Postoperative cognitive dysfunction: physiopathological aspects and clinical evidence. In: Moldovan Medical Journal, 2019; no. 1, pp. 57-63. ISSN: 2537-6373.
  • SEVERIN, G., BODOLEA, C., BELÎI, A. Determination of diagnostic criteria of postoperative neurocognitive dysfunction: analytical, prospective, cohort study. In: Moldovan Journal of Health Sciences. 2018, nr. 17/4, pp. 8-20. ISSN: 2345-1467.
  • RUSU, V., SEVERIN, G., RUSU, P., BELÎI, A. Statutul neurocognitiv postoperatoriu al pacienților în funcție de nivelul de bioxid de carbon expirat intra anestezic în colecistectomia laparoscopică: studiu prospectiv, randomizat, experimental. În: Moldovan Journal of Health Sciences. 2017, nr. 12 (2), pp. 9-18. ISSN: 2345-1467.
  • BELÎI, A., SEVERIN, G., BELÎI, N., CHESOV, I. Disfuncția cognitivă postoperatorie la tineri după intervenții chirurgicale ușoare pe abdomen: din păcate, există! (studiu-pilot prospectiv, consecutiv, nerandomizat. În: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe Medicale. Chișinău, 2012, nr. 3 (35), pp. 204-211. ISSN: 1857-0011.

Rezumatul tezei

Problematica abordată. Elaborarea criteriilor de diagnostic, identificarea factorilor de risc, a măsurilor preventive specifice în disfuncția cognitivă postoperatorie în chirurgia abdominală miniminvazivă la tineri, precum și aprecierea calității vieții persoanelor respective la 6 luni postoperator.

Conţinutul de bază al tezei. Sinteza critică de literatură la tema disfuncției cognitive postoperatorii (DCPO) a identificat o serie de lacune substanțiale în acest domeniu: lipsa unei definiții consensuale pentru disfuncția cognitivă postoperatorie, respectiv – lipsa unor criterii standardizate de stabilire a diagnosticului, de aici – și prevalența reală necunoscută a stării date. De asemenea, trebuiau precizați factorii de risc pentru DCPO la persoanele tinere, care au suportat o intervenție chirurgicală miniminvazivă pe abdomen. Diversitatea metodologiilor descrise de testare neurocognitivă, precum și lipsa unui marker biochimic relevant, cu rol diagnostc sau predictiv, pune problema interpretării rezultatelor obținute. În această ordine de idei, cercetarea de față a permis identificarea valorilor de departajare „normal-anormal” a 5 teste neurocognitive utilizate,  cu elaborarea criteriilor de diagnostic la tinerii cu disfuncție cognitivă postoperatorie. În baza acestor criterii elaborate, a fost estimată prevalența și persistența DCPO la pacienții tineri după intervenții chirurgicale miniminvazive pe abdomen. Au fost identificați, de asemenea, factorii de risc pentru DCPO la pacienții tineri în intervențiile chirurgicale miniminvazive pe abdomen. În cele din urmă, a fost evaluată calitatea vieții pacienților respectivi la 6 luni distanță de intervenția chirurgicală.

Principalele rezultate obţinute. A fost demonstrat că disfuncţia cognitivă postoperatorie corespunde următoarelor criterii elaborate: (1) apare pe teren neurocognitiv sănătos şi se manifestă postoperator de novo; (2) se identifică şi cuantifică prin devierea cu, cel puţin, 1,5 SD faţă de medie a cel puţin 2 teste neurocognitive diferite aplicate, dintr-un set de 5; (3) DCPO este o tulburare tranzitorie, reversibilă; (4) DCPO este indusă de intervenţia chirurgicală, actul anestezic, tratamentul aplicat, mediul ambiant, specific unităţii de terapie intensivă (UTI); (5) DCPO este indusă cu contribuția factorilor de risc gestionabili şi negestionabili. Studiul confirmă că disfuncţia cognitivă postoperatorie se poate manifesta la pacienţii tineri, fără comorbidităţi (ASA I-II), chiar și după intervenţii chirurgicale de amploare mică şi medie pe cavitatea abdominală, fapt ce nu exclude rolul anesteziei; prevalenţa estimată a DCPO la această categorie de pacienţi este cuprinsă, cel mai probabil, în limitele de 3,4%-6,0%. De asemenea, au fost identificați următorii factori de risc pentru inducerea disfuncţiei cognitive postoperatorii: anxietatea, depresia, durerea intensă perioperatorie, surmenajul, tulburările de somn, incizia mai mare de 10 cm, anestezia totală intravenoasă. Exportul de inflamație din plaga postoperatorie, hiperalgezia opioid-indusă, stările fobico-anxioase și depresive reprezintă mecanisme patofiziologice, implicate în inducerea DCPO. S-a constatat că DCPO are un impact negativ asupra calităţii vieţii (dimensiunile referitoare la suferința fizică, cea emoțională și capacitatea de socializare) la persoanele tinere care au suportat o intervenţie chirurgicală pe abdomen, chiar şi la distanţa de 6 luni postoperator. Informarea, condiţionarea pozitivă a pacientului, comunicarea cu personalul medical şi persoanele apropiate, asigurarea condiţiilor de confort, somn eficient, calmarea durerii, reducerea inflamaţiei prin tehnici chirurgicale miniminvazive și/sau prin administrarea de antiinflamatoare înainte de incizie (notamente, xilină, dexametazon) şi mobilizarea rapidă postoperatorie, reprezintă măsuri eficiente de reducere a riscului de DCPO.