Dumitru Friptu – susținerea tezei de doctor în științe medicale

vineri, 2 septembrie 2016

Pretendent: Dumitru Friptu

Conducător științific: Valeriu Burlacu, doctor în științe medicale, profesor universitar

Consiliul ştiinţific specializat: D 50.323.01-07

Tema tezei„Tratamentul terapeutic rațional al defectului cuneiform”

Specialitatea: 323.01 – Stomatologie

Data: 14 septembrie 2016

Ora: 14:00

Local: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Sala de conferințe, bir. 205 (or. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 165).

Principalele  publicaţii  ştiinţifice  la  tema  tezei  ale  autorului:

  1. Friptu Dumitru, Friptu Mihail. Viziuni contemporane în tratamentul defectului cuneiform. În: Medicina stomatologică, Chișinău 2012, nr. 3(24), p. 59-60, ISSN 1857-1328. Categoria B
  2. Burlacu Valeriu, Cartaleanu Angela, Ojovan Ala, Burlacu Victor, Costru Tudor, Zagnat Vasile, Fala Valeriu, Tintiuc Elena Zabolotnîi Dumitru, Friptu Dumitru, ș.a. Prevenţia avansării patologiilor stomatologice. În: Medicina stomatologică, Chișinău 2012, nr. 4(25), p. 46-49, ISSN 1857-1328. Categoria B
  3. Friptu Dumitru, Burlacu Valeriu, Cartaleanu Angela, ș.a. Managementul şi tehnologiile moderne în tratamentul defectului cuneiform. În: Medicina stomatologică, Chișinău 2014, nr. 2(31), p. 29-31, ISSN 1857-1328. Categoria B
  4. Valeriu Burlacu, Angela Cartaleanu, Tudor Costru, Valeriu Fala, Ala Ojovan, Dorin Istrati, Dumitru Friptu, Victor Burlacu. Actualități în medicația spațiului endodontic. În: Medicina stomatologică, Chișinău 2015, nr. 3(36), p.63-66, ISSN 1857-1328. Categoria B
  5. Friptu Dumitru. Defect cuneiform. În: Anale ştiinţifice ale USMF „Nicolae Testemiţanu”. Ediţia XII, Chișinău 2011, vol. 4, p.492-495, ISSN 1857-1719. Categoria C
  6. Friptu Dumitru. Metode de tratament al defectului cuneiform. În: Anale ştiinţifice ale USMF „Nicolae Testemiţanu”. Ediţia XIII, Chișinău 2012, vol. 4, p. 518-520, ISSN 1857-1719. Categoria C

Rezumatul tezei:

1.    Problematica abordată:

Patologiile distructive necarioase sunt întâlnite tot mai frecvent printre rândurile pacienților stomatologici. Aceste afecțiuni au tendința de creștere a incidenței și de a afecta populația tot mai tânără. Defectul cuneiform este una dintre cele mai frecvente patologii necarioase posteruptive. Elaborarea și implementarea unui algoritm de diagnostic și tratament complex a dat posibilitatea efectuării diferențierii patologiei studiate de alte afecțiuni, de a restabili țesutul afectat de defectul de colet, de a reabilita planul ocluzal și de a trata patologiile dentare întâlnite concomitent cu leziunile cuneiforme, obținând rezultate estetice, de durată și biocompatibile cu țesuturile cavității bucale.

2. Conţinutul de bază al tezei:

Materialul tezei este redat pe 122 pagini text electronic și ilustrat cu 37 de figuri, 23 de tabele, 8 formule. Indicii bibliografici citează 118 surse științifice. Structura tezei este redată conform schemei: rezumatele în limba română, rusă și engleză, introducerea, reviul literar, materiale și metode de cercetare, rezultatele personale, sinteza rezultatelor obținute, concluzii generale și recomandări practice, bibliografia. Redarea tezei este efectuată în 4 capitole.

3. Principalele rezultate obținute:

Pentru un tratament eficient și durabil al defectului cuneiform a fost necesar de elaborat protocol clinic (diagnostic complex și precis; stabilirea relațiilor intermaxilare existente pe modelele de studiu și elaborarea pozițiilor noi mandibulo-craniene pe cele de lucru; repoziționarea mandibulei în raport cu maxila cu ajutorul gutierei și a obturațiilor provizorii; transferarea restaurărilor din ceară de pe modelul de lucru în cavitatea bucală cu ajutorul refacerilor directe), care a avut ca scop final excluderea fenomenului de abfracție și restaurarea durabilă a țesutului dur afectat la nivelul coletului dentar. Totodată metoda propusă ne-a permis de a trata și alte afecțiuni de origine carioase și necarioase, care persistau concomitent la pacienți cu leziuni cuneiforme. Această metodă ne-a dat posibilitatea de a micșora rata complicațiilor până la valori cuprinse între 7,28±1,30% (la nivelul defectului cuneiform) și 17,83±1,92% (la nivelul dintelui restaurat în ansamblu), în comparație cu 54,7±2,43 % (lotul de control) .